„BANCOREX 2.0” LA EXIM? MILIARDELE STATULUI AU AJUNS ÎN CENTRUL UNUI SCANDAL URIAȘ

Exim Banca Românească, instituție controlată de stat, este prinsă într-un scandal financiar de proporții. Banca a raportat o pierdere de 602 milioane de lei în 2025, iar în jurul unor finanțări acordate unor companii cu probleme financiare s-au adunat întrebări grele despre cine a luat deciziile și cine suportă, în final, nota de plată.

România descoperă din nou cât de scump poate fi administrat banul public.

În centrul controversei se află Exim Banca Românească, banca de stat condusă de Traian Halalai, și un volum uriaș de expuneri financiare care au ajuns să fie analizate public după apariția unor pierderi masive și a unor controale asupra modului în care au fost gestionate anumite operațiuni.

602 MILIOANE DE LEI PIERDERE ÎNTR-UN SINGUR AN

Cifra care sare în ochi este brutală: 602 milioane de lei pierdere netă în 2025.

Potrivit datelor publicate despre situația financiară a instituției, 2022 a fost ultimul an în care Exim Banca Românească a raportat profit, banca intrând ulterior într-o perioadă de pierderi consecutive.

Iar când vorbim despre o instituție cu capital majoritar de stat, întrebarea nu poate fi ocolită:

Cine plătește atunci când milioane sau miliarde de lei ajung în expuneri care nu mai pot fi recuperate?

Răspunsul final nu poate fi desprins de realitatea că Exim operează inclusiv cu fonduri și în baza unor mandate acordate de stat.

LIBERTY, GSP, BLUE AIR, ELECTROCENTRALE CRAIOVA

Numele companiilor apărute în dezbaterea publică sunt grele.

Exim a confirmat că printre facilitățile acordate în numele și în contul statului se află operațiuni legate de Electrocentrale Craiova, Liberty Galați, Grup Servicii Petroliere și Blue Air.

În cazul Liberty Galați, de exemplu, banca a acordat în 2023 o finanțare de aproximativ 708 milioane de lei, iar în 2024 o facilitate de până la 750 milioane de lei pentru Liberty Tubular Products. Situația financiară a grupului a devenit ulterior extrem de complicată.

În cazul GSP, datele publice citate în presă indică expuneri importante ale Exim și garanții de stat asociate unor finanțări.

Aici apare întrebarea care apasă cel mai greu asupra întregului sistem:

Cât din risc rămâne la companie și cât ajunge, în cele din urmă, în sarcina statului?

EXIM: „NU NOI AM DECIS”

Banca a venit cu o apărare tranșantă.

Potrivit poziției oficiale, facilitățile respective reprezintă expuneri ale statului român, iar aprobarea sau avizarea lor nu ar fi aparținut conducerii Exim. Pentru anumite praguri financiare, deciziile revin Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări, iar pentru expunerile mai mari de 50 de milioane de euro, Guvernului.

Cu alte cuvinte, banca spune că rolul său a fost unul tehnic și de agent al statului, iar riscurile au fost evidențiate în documentațiile întocmite.

Este o explicație importantă.

Dar nu închide scandalul.

Din contră, mută întrebarea într-un alt punct:

Dacă decizia a aparținut statului, cine sunt exact cei care au aprobat aceste finanțări și cine răspunde când banii nu mai pot fi recuperați?

CURTEA DE CONTURI A RIDICAT ȘI EA PROBLEME

Scandalul nu se bazează doar pe polemica politică.

Un raport al Curții de Conturi privind activitatea Exim din perioada 2021–2022 a identificat probleme privind modul de gestionare a fondurilor publice și al acordării unor garanții. Au fost semnalate inclusiv situații în care finanțări și garanții ar fi fost aprobate de persoane fără competență în acest sens și cazuri în care măsurile necesare în urma neachitării creditelor nu ar fi fost aplicate corespunzător.

Asta schimbă radical discuția.

Nu mai este doar o ceartă politică între actuali și foști guvernanți.

Este o întrebare despre mecanismele de control ale unei instituții care gestionează bani și instrumente financiare ale statului.

HALALAI, ÎN CENTRUL FURTUNII

Traian Halalai conduce Exim din 2012 și a fost reconfirmat în funcție în 2024. Longevitatea sa la conducerea instituției a devenit acum un subiect de dispută publică, pe fondul pierderilor și al controalelor privind administrarea anumitor operațiuni.

Premierul Ilie Bolojan a susținut public că există o problemă legată de posibilitatea revocării conducerii, în contextul unei sesizări aflate la Parchet.

Aici este una dintre marile întrebări ale scandalului:

Cum poate o conducere să rămână în funcție ani la rând atunci când instituția ajunge să raporteze pierderi de sute de milioane de lei și când apar controale și controverse privind gestionarea banului public?

Răspunsul nu poate fi dat prin comunicate.

Trebuie dat prin documente.

„BANCOREX 2.0” — O COMPARAȚIE CARE ARDE

Comparația cu Bancorex este una extrem de dură și trebuie tratată ca atare.

Nu există, în acest moment, o bază suficientă pentru a spune că Exim Banca Românească reprezintă juridic sau financiar o repetare a cazului Bancorex.

Dar comparația apare tocmai pentru că România a mai văzut un scenariu în care creditele problematice, deciziile politice și banii publici au ajuns să formeze un cocktail devastator.

Diferența este că astăzi mecanismele sunt mai sofisticate.

Nu mai este nevoie ca o bancă să dispară pentru ca statul să suporte pierderile.

Este suficient ca riscurile să fie împinse, etapă cu etapă, către bilanțurile și fondurile statului.

MILIARDELE NU SUNT DOAR CIFRE PE HÂRTIE

În spatele fiecărei finanțări există o companie, un proiect, o garanție și, mai ales, un risc.

Când proiectul funcționează, statul își recuperează banii și poate susține că și-a făcut treaba.

Când proiectul se prăbușește, însă, întrebarea devine mult mai dură:

Cine suportă pierderea?

Iar atunci când compania intră în dificultate, insolvență sau restructurare, banii publici nu mai sunt o abstracție contabilă.

Sunt bani care trebuie recuperați.

Sau bani care, dacă nu pot fi recuperați, trebuie acoperiți undeva.

CE TREBUIE LĂMURIT

Scandalul Exim nu poate fi închis cu o singură frază de tipul „a decis Guvernul”.

Dacă Guvernul a decis, trebuie spus cine a propus, cine a avizat, cine a semnat și ce riscuri au fost cunoscute în momentul aprobării.

Dacă banca a identificat riscurile, trebuie explicat ce măsuri au fost luate.

Dacă riscurile au fost asumate politic, trebuie identificată responsabilitatea politică.

Iar dacă au existat încălcări ale procedurilor, instituțiile abilitate trebuie să stabilească cine răspunde.

Asta este diferența dintre o administrație care gestionează bani publici și una care doar pasează responsabilitatea atunci când apar pierderile.

NOTA DE PLATĂ ESTE A ROMÂNILOR

Indiferent de disputa dintre Exim, Guvern, politicieni și instituțiile de control, un lucru rămâne esențial:

banii statului nu sunt banii nimănui.

Când sute de milioane de lei dispar din rezultatele unei instituții de stat, când apar expuneri de miliarde și când companiile finanțate ajung în dificultate, societatea are dreptul să știe exact ce s-a întâmplat.

Nu este suficient să aflăm cine spune că nu a decis.

Trebuie aflat cine a decis.

Nu este suficient să aflăm că riscurile au fost trecute în documente.

Trebuie aflat de ce au fost asumate.

Și nu este suficient să aflăm că pierderile sunt „ale statului”.

Pentru că statul înseamnă, în cele din urmă, contribuabilul român.

Iar dacă România chiar se află în fața unei noi povești de tip „Bancorex”, așa cum susține publicația care a declanșat acuzațiile, atunci adevărul trebuie stabilit prin documente, controale și anchete, nu prin lozinci.

602 milioane de lei pierdere. Expuneri de miliarde. Companii cu probleme. Controale. Întrebări despre decizii. Și o conducere aflată de ani de zile în centrul instituției.

Acestea sunt faptele care trebuie lămurite.

Restul sunt acuzații.

Dar sunt acuzații suficient de grave încât România să nu-și mai permită să privească în altă parte.

Scroll to Top