PSD pregătește o reformă administrativă care ar putea schimba harta României. Sute de localități sunt puse pe lista comasărilor, mii de funcții ar putea dispărea, iar partidul vorbește despre economii și eficiență. Problema este că, înainte să sărbătorim reforma, trebuie să aflăm cât costă, cine o plătește și cine rămâne cu puterea.
România se pregătește să taie din administrația locală.
Cel puțin asta promite PSD.
În prima etapă sunt vizate 429 de localități cu cel mult 1.500 de locuitori, care ar putea fi comasate. În scenariile analizate de social-democrați, reforma ar putea merge însă mult mai departe: sunt luate în calcul localități cu până la 3.000 de locuitori și chiar orașe cu mai puțin de 10.000 de locuitori.
Sună spectaculos.
Dar o reformă administrativă nu trebuie judecată după cât de mare este lista localităților care dispar.
Trebuie judecată după ce rămâne în urma ei.
PSD promite că taie din administrație. Dar cine taie din privilegii?
Aici este întrebarea pe care partidul trebuie să o lămurească.
Comasarea unor comune înseamnă, evident, dispariția unor primării și reducerea unor structuri administrative.
Dar România nu are doar problema numărului de primării.
Are problema aparatelor de partid, a funcțiilor de conducere, a consiliilor de administrație, a indemnizațiilor și a structurilor care se multiplică fără ca cetățeanul să simtă vreo îmbunătățire.
PSD susține că reforma ar putea elimina între 15.000 și 18.000 de funcții de aleși locali, potrivit calculelor prezentate de europarlamentarul Dragoș Benea.
Foarte bine.
Dar atunci întrebarea este simplă:
Cât economisește statul cu adevărat?
Și mai ales:
unde se duc banii economisiți?
Pentru că cetățeanul nu trăiește mai bine doar pentru că dispare o primărie de pe hartă.
„Dispar 500 de localități” – dar ce se întâmplă cu oamenii?
În spatele unei statistici sunt oameni.
O comună nu este doar un cod administrativ.
Este un sat, o comunitate, o școală, un dispensar, un drum, un birou unde omul își rezolvă problemele.
Dacă primăria dispare, administrația trebuie să rămână accesibilă.
Guvernul vorbește despre păstrarea unor birouri locale în anumite zone pentru ca oamenii să nu fie obligați să se deplaseze la noua primărie.
Dar aici trebuie să vedem concret cum va funcționa mecanismul.
Nu pe hârtie.
Nu în declarații.
Ci în realitate.
Pentru că România are suficientă experiență cu reforme care promit simplificare și sfârșesc prin a muta cetățeanul de la un ghișeu la altul.
Și apare problema politică
Există un detaliu care nu poate fi ignorat.
O analiză publicată de Adevărul arată că, dintre cele 429 de comune sub pragul de 1.500 de locuitori, peste jumătate sunt conduse de primari PSD, în timp ce aproape 37% sunt conduse de primari PNL.
Asta înseamnă că reforma lovește inclusiv în propria structură electorală a PSD.
Dacă proiectul va fi aplicat serios, partidul care îl propune își poate pierde o parte importantă din rețeaua locală.
Aici merită urmărit cu atenție ce se va întâmpla.
Pentru că reforma adevărată începe atunci când partidele acceptă să piardă funcții, nu doar când promit că vor tăia funcțiile altora.
Și atunci de ce „mica reformă”?
Pentru că ceea ce se discută nu mai pare chiar atât de mic.
Avem 429 de localități în prima etapă.
Avem scenarii care urcă pragul până la 3.000 de locuitori.
Avem aproximativ 148 de orașe și municipii sub 10.000 de locuitori, aflate în discuție în ceea ce privește statutul administrativ.
Și avem inclusiv un scenariu prezentat în PSD privind reducerea numărului de județe de la 41 la 15.
Ultima variantă nu este însă adoptată oficial de partid.
Așadar, dacă aceasta este „mica” reformă, românii au tot dreptul să se întrebe cum arată una mare.
Reforma voluntară care poate deveni obligatorie
Planul are două etape.
Mai întâi, comasarea voluntară.
Apoi, după termenul stabilit, Guvernul ar putea trece la o reorganizare mai largă, inclusiv prin asumarea răspunderii în Parlament.
Aici trebuie să fim foarte atenți.
„Voluntar” este un cuvânt frumos.
Dar dacă după perioada voluntară urmează presiunea legislativă pentru localitățile care refuză, atunci trebuie discutat deschis despre limitele acestei voluntarități.
Nu poți să-i spui unei comunități că are libertatea de a alege și apoi să-i transmiți că, dacă nu alege ceea ce dorește Guvernul, va exista o etapă obligatorie.
Patru miliarde pentru cei care acceptă?
Guvernul pregătește și stimulente financiare pentru localitățile care acceptă comasarea voluntară până la 1 martie 2027, printr-un program estimat la patru miliarde de lei, destinat investițiilor în infrastructură și servicii publice. Sunt discutate și facilități fiscale pentru locuitori.
Aici apare o altă întrebare:
De ce trebuie să cumperi reforma?
Dacă o localitate este într-adevăr nesustenabilă, datele economice ar trebui să fie suficiente pentru a demonstra necesitatea reorganizării.
Dacă însă reforma trebuie „îndulcită” cu bani și facilități fiscale, atunci trebuie explicat foarte clar care este costul real al întregului proces.
Pentru că patru miliarde de lei nu sunt bani puțini.
Sunt bani publici.
Și fiecare leu trebuie urmărit.
Reforma nu trebuie să fie o operațiune de imagine
PSD vorbește despre eficiență.
Foarte bine.
Atunci să vedem eficiența măsurată.
Câte primării dispar?
Câte posturi dispar?
Câte funcții de conducere dispar?
Câte sedii se închid?
Câte contracte administrative dispar?
Cât se economisește anual?
Cât costă reorganizarea?
Cât se cheltuie pentru stimulente?
Cât se cheltuie pentru noile structuri?
Și, cel mai important:
cât câștigă cetățeanul?
Fără aceste cifre, reforma riscă să rămână încă un mare proiect politic prezentat la televizor.
România nu are nevoie să mute birocrația. Are nevoie să o taie.
Asta este diferența dintre o reformă adevărată și una de fațadă.
Dacă dispar primăriile, dar apar birouri.
Dacă dispar primarii, dar apar noi șefi.
Dacă dispar consiliile, dar apar alte structuri.
Dacă se comasează instituții, dar salariile și privilegiile rămân.
Atunci nu am făcut reformă.
Am mutat mobilierul.
România nu are nevoie de o administrație care arată mai bine pe hartă.
Are nevoie de o administrație care costă mai puțin și funcționează mai bine.
Marea întrebare pentru PSD
PSD spune că această reformă are un singur mare câștigător: cetățeanul.
Atunci să demonstreze.
Nu prin discursuri.
Nu prin sloganuri.
Nu prin promisiuni.
Ci prin documente.
Prin cifre.
Prin liste.
Prin organigrame.
Prin economii reale.
Pentru că, dacă reforma este atât de bună pe cât spune PSD, nu există niciun motiv pentru care cetățenii să nu vadă exact cine pierde, cine câștigă și cât economisește statul.
Iar dacă reforma înseamnă cu adevărat mai puțină risipă, atunci trebuie să înceapă de sus.
Nu doar de la primăria unei comune uitate de lume.
De la întregul sistem.
Pentru că este foarte ușor să desființezi o primărie mică.
Mult mai greu este să tai privilegiile unui sistem politic construit în jurul funcțiilor.
Iar aici vom vedea dacă PSD chiar vrea reformă.
Sau doar vrea să-i spună reformă.

